Poveste de comunitate

7

Companiile romanesti practica, din ce in ce mai mult, transportul intracomunitar, iar soferii care fac acest transport sunt plecati cu lunile de acasa si trebuie sa se comporte ca niste soferi europeni atat din punct de vedere al traficului cat si al responsabilitatilor pe care le au.

Pentru a afla „dedesubturile“ din activitatea de sofer „in comunitate“, nu puteam decat sa mergem direct la sursa pentru a vedea prin ochii unuia care face acest lucru zi de zi.

Direct in paine

Povestea este cea a unui tanar roman care nu a ales acest job din pasiune pentru transport sau pentru camioane si care nu avea experienta in a conduce vehicule comerciale grele, ci doar dorinta de a trece peste greutatile vietii cotidiene, iar oportunitatea de a fi sofer de camion in comunitate a aparut la momentul potrivit. „Acum am deja doi ani de cand lucrez ca sofer de tir. Initial, mi-am luat permisul de profesionist pentru ca urma sa lucrez pentru una dintre institutiile statului, dar acolo lucrurile nu s-au mai materializat si, la propunerea unui prieten, am zis sa incerc si acest mod de viata. Poate si din curiozitate. Nu am avut nici o problema cu faptul ca nu aveam experienta, ba chiar a fost un lucru pozitiv, pentru ca firma cauta oameni pe care sa ii «formeze» si nu isi doreau soferi cu experienta, dar care veneau si cu proaste «obiceiuri soferesti»“, a spus Ovidiu Dumitrescu, sofer al firmei Denmark Transport.

Motivatia financiara

Dupa cum se stie, cursele externe sunt mult mai bine remunerate decat cele interne si de aceea acest gen de job pare o „oaza“ pentru cei dornici de a castiga bani rapid. Insa, chiar daca dorinta este mare, nu toti fac fata. „In prima perioada, am fost in training cu unul dintre soferii mai vechi, iar dupa aproximativ o luna am ramas singur. In timp, am avut si eu cativa «elevi» si am observat ca unii chiar nu sunt facuti pentru meseria asta. Singurul lucru care i-a atras era salariul. Pentru mine, unul dintre motivele care m-au determinat sa ma apuc de acest job a fost faptul ca urma sa fac curse numai in comunitate, nu si in Romania, unde stiam foarte bine care sunt problemele cu infrastructura, cu lipsa parcarilor, dar si cele cu politia, care parca iti cauta nod in papura, ca poate dai o spaga. In strainatate, daca esti prins, de exemplu, cu magnet pe cutie, ca tahograful sa nu mai inregistreze, nici nu mai stau la discutii cu tine, esti dus direct la inchisoare, pe cand la noi… Dar, si in Romania, si in tarile comunitatii, cei mai multi dintre soferi sunt platiti la kilometru si, atunci, tentatia este mare. In comunitate, doar daca pomenesti de spaga risti sa dormi pe la inchisoare, asa ca mai bine iti vezi de treaba. Eu, spre deosebire de marea majoritate, sunt platit putin diferit. Mai exact, avem un salariu fix, de baza, ceva de genul 800 RON, iar restul, pana la 1.500 euro, este reprezentat de diurna, independent de numarul de kilometri pe care ii avem de facut intr-o luna. Lucrez in mod normal doua luni si una am pauza. Cele doua sunt platite asa cum v-am spus iar cea de pauza nu este platita deloc. Pentru cei interesati de bonusuri, firma ofera o prima de 100 euro lunar celor care se incadreaza la consum sub 30 l/100 km, iar bonusarile nu se opresc aici. Media de kilometri pe luna este de aproximativ 10.000 km, iar pentru cine face mai mult de 12.000 km lunar se mai adauga inca 50 euro; la peste 13.000 km se primeste un bonus de 100 euro, dar pentru a putea face asta trebuie sa fii foarte organizat si sa iti calculezi foarte bine timpul“, a adaugat Ovidiu Dumitrescu.

Soferia europeana

„In momentul in care m-am angajat la Denmark Transport, exista un contract cu o firma din Danemarca si am ajuns sa fac transport «la prelata» de undeva din orasul Kolding catre Germania in proportie de 80%, dar si catre Austria, Elvetia, Olanda sau Belgia. Am facut asta aproximativ 3 luni, apoi am trecut pe transport de containere, iar dupa ce am vazut cum sta treaba si la prelata si la containere, cand am avut de ales, am ales containerele. Desi aici este vorba de mai multa responsabilitate, sa inchizi si sa deschizi vama pentru fiecare marfa, este mai multa munca «intelectuala» – totusi, la prelata, indiferent de vremea de afara, trebuie sa aranjezi marfa in trailer, s-o asiguri cu chingi, mereu sa dai jos si sa pui prelata, iar pentru mine nu a fost o experienta placuta, fiind nevoit sa fac asta in anotimpul rece si ploios. La containere, te-ai dus la client, ai tras la rampa, ai pus sigiliul si mergi iar in port, desfaci, apoi asiguri 4 suruburi, faci CMR-ul si ai plecat, este mult mai simplu, dar mai multa birocratie. Daca stau si ma gandesc bine, nu pot spune ca am avut parte de vreun incident neplacut. Recunosc, la prelate, nu-mi placea partea cu efortul fizic pe conditii meteo «vitrege», dar altceva nimic. Nu mi s-a taiat prelata, nu mi s-a furat motorina, nu am avut niciun eveniment, desi am mai auzit ca unora li s-a intamplat. Cand am trecut de la prelate la containere, cred ca a durat aproximativ o luna pana m-am obisnuit cu particularitatile fiecarui terminal in care aveam treaba. Din ce am inteles de la colegi care au apucat sa faca transport de containere in tara, aici totul este diferit. Spre exemplu, ei spuneau ca in Constanta durau cateva zile toate operatiunile, care, aici, daca prinzi o zi mai putin aglomerata, in cateva ore ai si plecat. In momentul acesta, Germania a ramas destinatia mea principala cu plecare din Danemarca, mai exact portul Hamburg“, a spus Ovidiu Dumitrescu.

Latura umana

Nu putem uita sa amintim de conditiile de viata la care trebuie sa se adapteze un sofer atunci cand alege sa lucreze in strainatate. „La inceput, a fost foarte frumos pentru ca era totul nou, descopeream si invatam lucruri noi, ajungeam prin locuri in care nu ma gandisem ca voi ajunge vreodata. Acum, cand am aceasta experienta, nu pot sa spun ca as mai lua-o de la capat. Te solicita psihic foarte mult acest tip de job pentru ca esti departe de tot ce cunosti, de familie, de prieteni, de stilul de viata al romanilor. Acum, spre exemplu, avem doua locatii cu bucatarie, cu dusuri, cu tot ce ne trebuie, dar, in lipsa acestora, trebuie sa iesi sa iti gatesti singur, sa te speli prin benzinarii, unde conditiile sunt bune dar… e greu cand toata viata ai facut altfel. Pana si gustul mancarii este altfel decat acasa. Fortand o comparatie, e ca atunci cand te duci la munte cu cortul, nu prea-ti plac conditiile, dar… traiesti. Eu nu-mi gatesc atat de des si mai cumpar «racituri» de la supermarketuri, dar, dupa o vreme, nu mai poti, ti se ia de ele. Acum, fata de perioada de inceput, reusesc sa cheltuiesc mai putini bani, dar, in medie, undeva intre 300 si 500 euro cheltuiesc intr-o luna de soferie in comunitate. Din auzite, unii reusesc sa traiasca chiar si cu mai putin de 300, dar, probabil, cu mai putine dusuri, cu mancare mai rar si mai proasta calitativ. Depinde ce fel de om esti…“, a concluzionat Ovidiu Dumitrescu, sofer Denmark Transport. A sofa in comunitate este din ce in ce mai „la moda“, insa, abia dupa ce ajunge acolo, un sofer isi poate da seama daca este pregatit pentru asa ceva, atat din punct de vedere profesional, cat si psihic. Dar, vorba aceea, cine nu risca nu castiga.

Alexandru STOIAN

alexandru.stoian@ziuacargo.ro

7 COMENTARII

  1. Si in aceasta activitate (mult mai mult decat in oricare alta) acel “cate bordeie, atatea obiceie” isi respecta
    statutul. Ca orice “santier” are “fonduri” la inceput atragand “planctonul” iar mai apoi devorandu-l “en-gros” pe lucru de nimic.
    Din pacate si acel “cateii dintai turbeaza” ramane valabil asa ca noi “deschizatorii de drumuri” (cel putin in
    cazul meu) ne-a mai si prins urechile prin mlastinile de aici.
    In transportul rutier s-a ajuns la o situatie inversata (comparativ cu “viata terestra”), situatie in care devine
    mai valoroasa nu, experienta sau lipsa acesteia ci, lipsa “vechimii in munca”.
    In ziua de azi “masina” este de fapt un “robot” care poate functiona fara intrerupere 24 din 24 fara sa-i
    ridici “capota” (cum se spune in soferie). Soferul zilelor noastre a fost redus la a fi un fel de subaltern al
    “pilotului automat”. Pentru camion, incarcatura si sofer se plateste asigurare. Ce se face praf, la gunoi si …
    altul nou. Castiga mai toata lumea si pierde doar cel ce era in pielea acelui sofer si familia acestuia.
    Legislatia tahografului este o legislatie internationala, care in CE a fost asezata in Regulamentul 561/2006.
    In mod logic ea, inainte de a ajunge sa fie aplicata pe “talpa sectorului” filtreaza prin Constitutia natiunii
    care o aplica, prin Dreptul Civil, Codul muncii si abia apoi (ce “margini” ii mai ramane”) intra in productie.
    Dar, in practica “lumea” este ignoranta. Activitatea asta fiind una dintre cele mai expuse publicului (cred
    ca “cea mai expusa” face ca in domeniul asta “datul cu parerea” sa fie mult mai la el acasa decat in fotbal
    (pentru ca cel putin acolo “spectatorii directi” platesc un bilet.
    Din 2002, prin Directiva 15 tagma soferilor profesionisti a fost impartita in doua categorii:
    – cei care dispun de autonomie asupra propriei persoane, definiti sub conceptul “conducator independent”;
    – cei care nu dispun de autonomie asupra propriei persoane ci sunt reprezentanti ai unei persoane, in baza
    unui “contract individual de munca” = “lucrator mobil” ( https://sites.google.com/site/lucratorulmobil/ ).
    Aparent (pentru ca misca de volanul unui vehicol prevazut cu tahograf) toti sun “soferi”.
    Doar ca unii (angajatii) incalca legile (pentru ca Societatea, la modul direct prin mainile “patronilor si ai “autoritatii legale, ii forteaza la asta), din ordinul altora iar ceilalti (independentii) ajung prin “efectul
    domino” ori sa mearga cu curentul majoritar ori sa piara.
    Deocamdata ma opresc aici din ratiuni de timp. Salutari.

  2. Merita sa fii sofer pe tir in comunitate doar daca: primesti salariul european, primesti diurna (hrana zilnica), primesti cazarea (repaus zilnic si saptamanal). In cazul asta nu le-ar mai trebui soferi romani, daca s-ar respecta legislatia.
    Cabina este loc de odihna in perioada celor 15 ore de munca zilnic, si eventual ocazional pentru repaus, daca nu esti la sediul societatii, la domiciliu, sau intr-o zona cu acces la hotel, pensiune….etc., unde sa ai acces la utilitati. Iar si in acest caz plata cazarii trebuie sa fie acordata, si nu oricum….in avans, ca si diurna. Doar salariul se acorda dupa desfasurarea activitatii lunare.
    Despre asta vorbim………Munca de sofer trebuie platita BINE.

  3. Mirajul unui trai mai bun atrage din ce in ce mai multi oameni sa practice meseria de sofer.Insa atunci cand totul se rezuma doar la bani,totul devine un fiasco.Multe firme romanesti vor eficienta.Numai ca aceasta nu se obtine cu soferi iesiti direct pe portile fabricilor de soferi si nici cu plata necorespunzatoare a acestor soferi.Am citit comentariile anterioare si am un gust amar.
    emy grant spune : Legislatia tahografului este o legislatie internationala, care in CE a fost asezata in Regulamentul 561/2006.
    Din pacate aceleasi erori sunt facute de multi soferi din nestiinta sau atunci cand asculta povestile din parcari.
    Regulamentul 561 reglementeaza Activitatile soferului!
    Regulamentul 3821 reglementeaza lucrul cu tahograful digital sau analogic.
    Pentru aplicarea corecta acestor regulamente trebuie sa se tina cont si de cele 6 note de orientare.
    Din pacate soferii nu au timp sa le aprofundeze.Este mai placut sa se indeletniceasca cu alte activitati si sa respecte legislatia dupa bunul plac si dupa ce spun povestile din parcare.

  4. Diurna 1500 € + 800 salarul minim + bonusuri – cheltuieli…va raman 1000 €?
    Ptr banii astia mai bine apelezi la o matusa sau banca, iti iei o duba si faci aceeasi bani, poate chiar mai bine, dar esti acasa cel putin 10 zile / luna!

  5. Buna ziua,
    Am citi comentariile de mai sus si as dori sa va spun si parea mea.
    Ca orice meserie daca nu pui suflet si privesti doar partea finaciara nu vei reusi niciodata sa aduci banii promisi acasa , pentru ca faci pagube , iei amenzi si te plimbi de la o firma la alta in functie de barfa din parcare unde pentru 50/100 de euro in plus pleci.
    Deasemnea datorita discrepantei foarte mari dintre diurna si salariu , nici un transportator nu mai merge cu minimul pe economie. iar suma de 1800/1900 pe luna net cat primesti, angajatorul plateste pentru un sofer in jur de 2200 de euro lunar. Pe langa costul soferului care a devenit foarte pretentios mai sunt si costurile de intretinere a parcului auto { rca , casco, reparatii , etc} si a societatii { contabil, sediu , angajati etc} lucruri pe care soferii nu le vad si inteleg.
    Deasemnea sunt soferi care dupa cateva luni de experienta se vad mari profesionisti si cer salarii mari , drum platit , masini bune si alte pretentii , astfel incat tu, ca si transportator regreti ca i/ai dat o paine si l-ai invatat meserie.
    Daca fiecare ar face munca asa cum trebuie, program, atentie in trafic, respectarea vitezei, deoarece cand ti se cere sa mergi repede nu inseamna sa gonesti cu un camion fara sa respecti regulile de circulatie ci sa nu te opresti in timpul programului sa faci cumparaturi in centre comerciale pentru ca ai gasit reduceri si sotia ti-a dat lista de cumparaturi. Soferii ar trebui sa se gandeasca ca nimeni nu este de neinlocuit si sunt multi extracomunitari care fac la fel de bine aceasta meserie si care sunt multumiti cu ceea ce primesc. UN PIC DE IMPLICARE SI RESPONSABILITATE NU AR STRICA IN ACEASTA MESERIE !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.